Ratekev Fire

Forum Anime , Manga , Light Novels


Nu sunteti conectat. Conectati-va sau inregistrati-va

Ratekev Fire » Arhiva » RPG » ‍‍‍‍‍Valedru » Prequel » Înscrieri » Luffy - inscriere personaj

Luffy - inscriere personaj

In jos  Mesaj [Pagina 1 din 1]

1 Luffy - inscriere personaj la data de Mier Iun 04, 2014 10:58 am

- Baiete! Hey, baiete, trezeste-te, Luffy-boy ! Se auzea precum un huruit, o moara hodorogita, acel glas, acea voce dezagreabila se tot auzea. Intr-un final deschid ochii. Aveam picioarele amortite, tot corpul era parca in flacari. Stateam intins pe o podea de lemn si simteam cum acea podea se misca regulat, ceea ce insemna faptul ca eram pe apa, pe o mare, un loc atat de bine cunoscut. O serie de evenimente imi trec prin fata ochilor in mai putin de o secunda. Ma ridic speriat, uitand se durerile la nivelul corpului si de picioarele amortite, care isi revenisera in cele din urma si alerg spre marginea vasului uitandu-ma in "urma". In departare, se putea zari un sat, satul meu natal si un fum foarte dens si negru urcandu-se la cer. Limbile de foc si valvataia abea se mai observa din cauza distantei dintre vas si sat. "Nu, nu !" isi spuse acesta in gand, scrasni din dinti si lacrimile incepeau sa se rostogoleasca pe obrajii fragezi. Se apuca cu ambele maini de cap si cade in genunchi, incerca din rasputeri sa-si aminteasca ceea ce anume se intamplase inainte de a se trezi pe acea corabie, dar nu putu. Totul era in ceata, totul era neclar, era precum o amnezie temporara sau poate chiar permanenta. Amintindu-si de cel ce l-a trezit mai devreme, se intoarse cu furie catre el. Vazandu-i chipul, isi aminti numaidecat o parte din "trecut".

Era ora pranzului. Luffy, numit astfel dupa bunicul sau, statea la masa impreuna cu mama, tatal si fratele lui. Radeau si zambeau cu totii, chiar daca erau saraci, se aveau unul pe altul si erau multumiti cu putinul lor. Asteptau chiar un musafir care, din anumite motive, intarzia. Un ciocanit se auzi in usa. Baietii statea cu spatele la usa de la intrare. Pe peretele ce-l aveau in fata, se puteau observa doar cateva ornamente saracacioase, lemnul putrezit si o mica oglinda zgariata.
- Oh, se pare ca a ajuns, in sfarsit. Spuse mama si se duse numaidecat sa deschida usa. Luffy si fratele lui se uitau inmarmuriti catre mama lor care se afla in pragul usii. Aceasta statea nemiscata, nu se auzeau cuvinte, parea ca si adierea vantului se oprise pentru o clipa. Linistea fu intrerupta de cateva picaturi care se zdrobisera violent de podeaua de lemn. Erau picaturi de sange. In acel moment, haosul fu dezlantuit. Mama celor doi cazuse la pamant, o balta de sange se forma in jurul ei. Luffy inca statea la masa, era paralizat de frica, nu putea decat sa stea si sa priveasca toata scena. Tatal copiilor se repezi si el la usa si avu aceeasi soarta ca si sotia-sa. Baietii continau sa stea la masa, cu ochii larg deschisi si neputand sa inteleaga ceea ce se intampla, mintea le era inghetata, erau complet paralizati. Un barbat foarte inalt si putin gras, intra in incapere. Avea o palarie gigantica pe cap si fata o avea acoperita cu o panza neagra, mai putin ochii. In jurul ochiului drept, avea o cicatrice urata ce era imposibil sa ramana neobservata.

Amintirile se oprisera brusc. Luffy revine la realitate, continuand sa-l priveasca pe barbatul ce se afla in fata lui. Barbatul ia cuvantul, dupa ce isi da jos palaria din cap. Barbatul era imbracat cu niste zdrente, iar ochiul stang era acoperit cu un petic negru de catifea.
- Am ajuns la timp sa te salvez, dar nu i-am putut salva pe restul sau pe familia ta. Eram in trecere, trebuia sa ridic ceva marfa din port cand am auzit o explozie puternica. Se pare ca ati fost atacati, nu stiu de cine sau de ce, tot ce stiu e ca am auzit un planset de copil, era o casa mica si darapanata foarte aproape de port. Tu erai in acea casa, singur. Barbatul isi pune palarie, se intoarce cu spatele si se indeparteaza fara sa mai zica nimic. Luffy avea doar 5 ani cand aceste evenimente avusesera loc. Acum avea varsta de 17 ani. Dupa atatia ani, era la bordul aceleasi nave care acum se indrepta spre pamant. Indreptandu-se la marginea vasului, cum facuse acum 12 ani, se privi in apa limpede a marii. Imaginea reflectata era distorsionata din cauza apei care invaluia corabia in miscare, era neclara. Se putea totusi deosebi un baiat inalt, voinic, cu ochii rotunzi si foarte profunzi in care se putea citi multa durere, dar cu toate acestea, zambea, zambea si iar zambea. Nu uitase intamplarea din trecut, nu uitase furia si durerea pe care o simtise atunci, dar hotarase sa nu traiasca in trecut ci sa-si continue viata. Tot ce-l mai lega de trecut era o palarie de paie, ce o primise atunci cand bunicul al carui nume il purta, murise. Isi ridica privirea. Se apropiau de tarm, se apropiau de satul sau natal pe care nu il mai vazuse de 12 ani. Decizia sa era urmatoarea, avea sa se desparta de acea corabie, avea sa mearga spre sud. Dupa ce parasise corabia si pasise pe pamant, se uita putin in urma, amintindu-si si dandu-si seama ca un alt capitol al vietii sale se incheiase si un altul urma sa inceapa. In capitolul trecut nu statuse degeaba, in anii ce s-au scurs, acesta se antrenase din greu pentru a-si stabili o conditie fizica de invidiat, desi nu era clar vizibila, se putea simti, de asemenea, devenise foarte rezistent sentimental si chiar fizic. Un urma celor doua capitole (copilaria si viata de dupa acel incident neplacut), personalitatea baiatului trecuse prin foarte multe schimbari pana se conturase intr-una ce se deosebea prin entuziasm, veselie si incredere orbeasca. In momentele critice si care el considera ca trebuiau tratate ca atare, cu seriozitate si determinare, isi arata o fata foarte diferita, serioasa, gandind la un nivel superior, stiind ce are de facut, stapan pe sine si pe situatie, nu se pierdea cu firea in asemenea momente si le controla destul de bine, desi de prea putine ori intrase in aceasta stare, de obicei lua totul in ras, orice lucru periculos i se parea o joaca si nu-i acorda prea multa atentie. In timpul cat a stat cu acei oameni de pe corabie, a muncit din greu si a fost rasplatit in cele din urma, atunci cand despartirea a avut loc. Luffy era "responsabil" pentru muncile cele mai grele din punct de vedere fizic si psihic. In situatiile periculoase, disperate, el era folosit drept momeala, el trebuia sa duca de fiecare data greul, el trebuia sa guste mancarea ca sa vada daca este sau nu otravita, el trebuia sa atraga "mancarea" fiind folosit pe post de momeala, el era folosit pentru cine stie ce experimente, el trebuia sa curete, sa faca curat, sa trudeasca din zori pana seara. Umerii sai purtasera o mare greutate si cu toate acestea, baiatulului ii placea sa fie de ajutor, chiar daca acesta era folosit, facea orice lucru fara sa-i pese de soarta lui, se purta iresponsabil, nu avea grija de el si de sanatatea lui, nici macar nu se gandea prea mult cand i se spunea "sa sara intr-o groapa sa vada daca are fund", se arunca direct, razand, luand totul ca pe o aventura, ca pe o incercare amuzanta.
Telul acestuia este sa devina cat mai puternic si sa-i ajute pe cei din jurul sau.
Spoiler:




No one knows what the future holds. That's why its potential is infinite.
Vezi profilul utilizatorului

2 Re: Luffy - inscriere personaj la data de Mier Iun 04, 2014 3:13 pm

Constantin

avatar
Nivel 2
Nivel 2
Tot ce trebuia spus a fost foarte bine spus, caracterul lui Luffy a fost bine definit. După 12 ani la bordul navei, a decis să-și construiască o proprie aventură exact în sud, unde este mai greu - și el a fost obișnuit cu greul. Pentru a-i merge mână-n mână călătoria cu personalitatea, nici nu s-a gândit unde ar trebui să stea peste noapte. A ales să fie debarcat fără niciun ban. O altă metodă grea de început.

Verdict: Luffy nu va dormi la noapte, dar marea aventură i-a început!
Acceptat!

Vezi profilul utilizatorului

Sus  Mesaj [Pagina 1 din 1]

Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum